Sinaxar 17 Martie

Sinaxar 17 Martie

În aceastã lunã, în ziua a saptesprezecea, pomenirea preacuviosului pãrintelui nostru Alexie, omul lui Dumnezeu.

>Preacuviosului pãrintele nostru Alexie s-a nãscut la Roma, fiind singurul copil al patricianului Eufimian si al Aglaidei, care erau de neam nobil si bogati. Ajungând la vârsta potrivitã, tatãl sãu i-a ales sotie, pregãtindu-i cãmara de nuntã. Dupã cãsãtorie, când a intrat în cãmara de nuntã, în care se gãsea sotia lui, în loc sã rãmânã acolo cu ea, si-a scos inelul sãu si dându-i-l si binecuvântând-o, a iesit în ascuns din casã si a plecat îndatã la Edesa. Si venind la biserica de aici, a rãmas pe lângã ea timp de optsprezece ani, îmbrãcat cu haine sãrace si zdrentuite, hrãnindu-se din mila si îndurarea celor ce veneau la bisericã.

>Mai târziu a plecat de acolo, cãci nu se mai putea sã rãmânã mai multã vreme ascuns, din cauza virtutilor lui, fiindcã multi, întelegân-du-i viata lui virtuoasã, veneau mereu la el si-l stânjeneau, si a voit sã se ducã în Tarsul Ciliciei, la biserica sfântului apostol Pavel, dar nu si-a putut împlini aceastã dorintã, deoarece corabia cu care cãlãtorea, împinsã fiind de vânt, a fost îndrumatã într-altã parte. Ajungând deci la Roma, a venit la casa pãrintilor lui. Aici, nemaifiind cunoscut de nimeni, îsi petrecea viata înaintea portii casei sale, luat în derâdere si batjocorit de însisi servitorii lui, pãtimind atât de mult, cât poate pãtimi un om strãin lipsit de orice îndrãznealã din partea unor oameni petrecãreti si gãlãgiosi. Când a simtit cã i se apropie fericitul sfârsit, a cerut o bucatã de hârtie si ascris pe ea cine este si unde s-a nãscut. Si a pãstrat aceastã hârtie la el, pânã când împãratul Onoriu, dupã o descoperire dumnezeiascã, venind la el, l-a gãsit dându-si duhul. Si rugându-se de el si luând de la el scrisoarea si citind-o în auzul tuturor, au cunoscut cu totii cele cu privire la el. Deci, toti fiind cuprinsi de spaimã, au luat si au îngropat cu cinste si cu mare cuviintã sfintele lui rãmãsite în biserica sfântului apostol Petru, moastele lui rãspândind dupã aceea miruri cu bun miros si vindecãri tuturor celor ce se apropiau de ele.

Tot în aceastã zi, pomenirea sfântului mucenic Pavel, care, pentru sfintele icoane, în foc s-a sãvârsit.

Tot în aceastã zi, pomenirea preacuviosului Teostirict Mãrturisitorul, care în pace s-a sãvârsit.

Tot în aceastã zi, pomenirea sfântului mucenic Marin, care de sabie s-a sãvârsit.

Sfantul Marin, din dragoste mistuitoare pentru Mantuitorul Hristos, a distrus un templu al idolatrilor in timpul unui festival pagan, calcand in picioare sacrificiile lor si declarandu-se crestin. Dupa ce a fost crunt torturat, sfantului i s-a taiat capul.

Tot în aceastã zi s-a întâmplat si pedeapsa înfricosãtoare a cutremurului, care, cu iubire de oameni, a fost adusã asupra noastrã si din care, mai presus de orice nãdejde, ne-a izbãvit pe noi Domnul cel iubitor de oameni. Si s-a întâmplat aceasta în vremea împãratului Constantin.

Tot in aceasta zi, pomenirea Sfantului Patrick, Episcopul si Iluminatorul Irlandei (383-461).

Sfantul Patrick, Iluminatorul Irlandei s-a nascut in jurul anului 385, fiul lui Calpurnius, un colector de taxe roman. El a trait in satul Bannavem Taberniae, undeva la gura raului Severn din Wales. Cand Patrick avea 16 ani, tinutul a fost atacat de pirati si el a fost unul din captivi. El a fost dus in Irlanda unde a fost vandut ca sclav si pus sa lucreze ca ingrijitor de porci pe un munte, numit Slemish in Co. Antrim. In perioada cat a fost sclav Patrick a invatat limba irlandeza care i-a fost de folos mai tarziu in misiunea lui viitoare.

El a trait in rugaciune si singuratate pe munte timp de 6 ani. Sf. Patrick a avut doua viziuni: in prima i se arata ca se va intoarce acasa iar in a doua vedenie i se spunea ca vaporul lui este gata. Pornind pe jos, Patrick a parcurs doua sute de mile de-a lungul coastei. Acolo a reusit sa se imbarce pe vapor si s-a intors in Marea Britanie la parintii sai.

Putin mai tarziu, s-a dus la Gaul si a studiat preotia in Auxerre, sub Sf. Germanus (praznuit in ). In cele din urma, a fost sfintit episcop si i s-a incredintat misiunea in Irlanda, urmandu-i Sfantului Paladie (praznuit in ). Sf. Paladie nu a avut prea mult succes in Irlanda. Dupa un an, s-a dus in Scotia, unde a murit in anul 432.

Patrick a avut un vis in care un inger a venit la el tinand in mana mai multe scrisori. Alegand una pe care scria Vocea Irlandezilor, i-a auzit pe irlandezi cum il chemau inapoi la ei.

Cu toate ca Sf. Patrick a avut rezultate deosebite in propovaduirea Evangheliei, el nu a fost nici primul nici unicul misionar in Irlanda. El a ajuns acolo in jurul anului 432 (desi nu se stie sigur anul), cam la un an dupa ce Sf. Paladie si-a inceput misiunea in Irlanda. Pe coasta de sud-est mai erau si alti misionari activi, dar Sf. Patrick a avut cea mai mare influenta in raspandirea cuvantului Evangheliei. De aceea, a ramas cunoscut ca "Iluminatorul Irlandei".

Cartea sa autobiografica "Confesiuni" cuprinde multe din incercarile si dezamagirile pe care acesta le-a trait de-a lungul misiunii sale. Patrick i-a marturisit odata unui prieten ca era tulburat de un anumit pacat pe care l-a comis inainte de a implini 15 ani. Prietenul l-a asigurat ca Dumnezeu se va indura de el si il va milostivi, sustinandu-l in numirea lui ca episcop. Mai tarziu, insa, prietenul l-a tradat dezvaluind secretul lui Patrick, in incercarea de a-l opri sa devina episcop. Multi ani de atunci, Sf. Patrick inca mai plangea pentru prietenul sau care l-a umilit public.

Sf. Patrick a infiintat multe biserici si manastiri pe teritoriul Irlandei, dar convertirea poporului irlandez nu era o sarcina usoara. Acestia erau ostili si de multe ori il atacau pe Sf. Patrick, infruntand pericolul, insultele si ocarile care i se aruncau cu referire la statutul sau de strain si fost sclav. Se crede chiar ca ar fi fost in pericol de moarte. In ciuda tuturor obstacolelor el a ramas fidel chemarii sale si a botezat multi oameni intru Hristos.

Epistola sfantului catre Coroticus este o lucrare autentica. In aceasta el denunta atacul celor din Coroticus asupra uneia din congregatiile sale. Lucrarea Lorica este atribuita tot Sfantului Patrick. In scrierile sale, putem citi despre constientizarea chemarii sfantului de catre Dumnezeu, precum si hotararea si smerenia sa in indeplinirea misiunii. El se considera "un pacatos", cel mai nestiutor dintre toti, si cel mai dispretuit dintre toti. El multumeste lui Dumnezeu pentru reusitele sale si nu se bazeaza pe puterile sale. "Datorez totul lui Dumnezeu pentru ca din mila Lui atatia oameni s-au nascut din nou intru El."

Pe vremea cand a infiintat Scaunul Episcopal in Armargh in 444, Sf. Patrick a mai avut si alti episcopi care-l ajutau, multi preoti si diaconi locali, incurajand dezvoltarea monahismului.

Sf. Patrick este deseori infatisat tinand in mana un trifoi, sau cu serpi care fug de la el. El a folosit simbolul trifoiului pentru a ilustra doctrina Sfintei Treimi. Cele trei frunze care cresc dintr-o tulpina l-a ajutat sa explice conceptul unui singur Dumnezeu in trei persoane. Multi cred acum ca povestea alungarii serpilor din Irlanda nu are nici un fond istoric.

Sf.Patrick s-a stins din viata in 17 martie 461 (unii spun ca in 492). Sunt mai multe variante despre ultimele sale zile dar mai mult legende. Muirchu spune ca nu se stie locul in care a fost ingropat Sf. Patrick. Sf. Columba din Iona (praznuit in ) spune ca Duhul Sfant i-a descoperit ca Patrick a fost ingropat la Saul, locul primei sale biserici. O lespede de granit a fost amplasata pe locul traditional al mormantului sau din Downpatrick in 1899.

Cu ale lor sfinte rugãciuni, Doamne, miluieºte-ne ºi ne mântuieºte pe noi. Amin.