Sinaxar 4 Aprilie

Sinaxar 4 Aprilie

În aceastã lunã, în ziua a patra, pomenirea preacuviosului pãrintelui nostru Iosif, scriitorul de cântãri.

Preacuviosul Iosif a fost din Eparhia Siciliei, din pãrinþi cu numele Plotin ºi Agata. Era binecredincios ºi blând la obicei ºi îndeletnicindu-se pururea cu deprinderea dumnezeieºtilor Scripturi. Încãpând patria lui in mâinile agarenilor, a mers cu maicã-sa ºi cu fraþii sãi la Peloponez, ºi de acolo la Tesalonic, unde s-a ºi cãlugãrit ºi a intrat în nevoinþele duhovniceºti. Patul lui era pãmântul, aºternutul lui o piele, iar haina lui proastã ºi sãrãcãcioasã; hrana lui, puþinã pâine, ºi bãuturã, apã. Sta în picioare toatã noaptea la rugãciune ºi cu îngenunchere. Totdeauna avea cântãri în gura sa, lucrul mâinilor sale era caligrafia, iar când pãrãsea scrisul, avea citirea dumnezeieºtilor Scripturi. Din acestea s-a fãcut aºa de blând ºi de înþelept, plecat, fãrã de rautate, întreg la minte, ºi câte urmeazã acestora. Având o bogãþie ca aceasta de fapte bune, s-a hirotonit preot. ªi în scurtã vreme s-a dus la Constantinopol cu sfântul Grigorie Decapolitul, cu care s-a închis în biserica sfântului mucenic Antipa, veselindu-se în grele petreceri, ºi in cãile vieþii pustniceºti. Iar de vreme ce rãsãrise eresul cel hulitor de Hristos, al luptãtorilor împotriva icoanelor, fericitul acesta încã a purces sã meargã la Roma, rugat fiind de unii, ºi prinzându-l corãbiile barbarilor, l-au dus legat la Creta ºi l-au bãgat în închisoare, unde a învãþat pe toþi calea mântuirii, ºi a scãpat pe mulþi din mâinile diavolului. Arãtându-i-se acolo oarecare om cu sfinþitã cuviinþã de la Mira Lichiei, i-a zis: Iatã, primeºte aceastã cãrticicã; ºi el, luând-o, citea ºi cânta acestea: "Grãbeºte, Indurate, ºi sârguieºte ca un milostiv spre ajutorul nostru, cã poti voind". ªi aceastã cântare, o minune, se fãcu dimineaþa lucru aievea. Cãci atunci murind Teofil ocrotitorul eresului, Biserica lui Hristos a dobândit iarãºi podoaba ºi buna-cuviinþã a cinstitelor icoane. Pentru aceasta atunci ºi cinstitul acesta Iosif fiind slobozit de la închisoarea din Creta, s-a dus la Constantinopol, ºi dobândind de la oarecine o parte din sfintele moaºte ale sfântului apostol Bartolomeu, a fãcut el împreunã cu cinstitul Grigorie o bisericã în numele apostolului. Pentru aceasta, aflându-se în grijã ºi în gândire multã, a-i împodobi praznicul cu cântãri cuvioase ºi tropare, se ruga cu lacrimi ºi cu suspinuri, ca sã dobândeascã darul acesta, pe care l-a ºi dobândit. Cãci vãzu un om înfricoºãtor, eu chip apostolesc, care ridicã sfânta Evanghelie de pe sfânta masã, ºi o puse pe pieptul lui, ºi apoi îl binecuvântã. Aceasta a fost începãtura dumnezeiescului dar. Cãci de atunci ºi mai pe urmã fãrã de trudã ºi prea lesne alcãtuia sfintitele cântãri, ºi le da celor ce cereau, încât socoteau unii cum cã nu le scoate de la sine, ci le învaþã întâi de la alþii, apoi le zice pe de rost, ºi aºa le dã celor ce le pofteau. Dar nu era aºa pricina, precum socoteau aceia amãgindu-se, ci era dat din dumnezeiescul dar a le izvodi. Drept aceea era de gurile tuturor lãudat, ºi de toti dorit ºi iubit, nu numai de cei simpli ºi de boieri, ci chiar ºi de împãraþii cei de atunci. ªi a fost osândit la izgonire de Barda cezarul, unchiul împãratului Mihail, pentru cã sfântul îl mustrase. Ci iarãºi numaidecât chemat din izgonire, îºi luã pe seama lui paza sfintelor vase ale sfintei biserici a lui Dumnezeu, fiind patriarh minunatul Ignatie. ªi nevoindu-se pentru dreapta credinþã, a fost izgonit la Cherson. Iar dupã moartea lui Barda a fost eliberat de acolo de Teodora împãrãteasa, care a întãrit Ortodoxia, ºi fãcând laude multor sfinti, a rãposat, ºi au fost îngropate cinstitele lui moaºte la mânãstirea unde ºi acum se aflã.

Tot in aceastã zi, pomenirea cuviosului pãrintelui nostru Gheorghe din Maleo.

Tot in aceastã zi, pomenirea sfintei muceniþe Fervuta, a slujnicii ei, ºi a tovarãºelor lor.

Aceste sfinte au trãit pe vremea lui Sapor împãratul persan, surori fiind sfântului Simeon episcopul, care a suferit mucenicia în Persia, împreunã cu alþi o mie. ªi fiindcã împãrãteasa pãtimea de oarecare boalã, au fost clevetite acestea, cã fac doctorii otrãvitoare. Prinse fiind, s-au înfãþiºat la arhimagul, ºi dezvinovãþindu-se de prihana pusã asupra lor, spuneau cã sunt creºtine, ºi cã nu este iertat creºtinilor a face asemenea otrãvitoare lucruri. Socotindu-se acum lor îndoitã vinovãþia, adãugindu-se pe lângã otravã ºi pricina credinþei, li s-a dat hotãrîre de moarte; ºi fiind întinse ºi legate de pari, de grumaji ºi de picioare, au fost tãiate în douã cu fierãstrãul, bucãþile lor fiind spânzurate pe lemne; trecând pe acolo împãrãteasa, ºi-a luat vindecare, cãci aºa ziseserã pârâºii, cã într-alt chip nu se poate vindeca, dacã nu va trece printre trupurile cele moarte ale sfintelor femei.

Tot în aceastã zi, pomenirea preacuviosului pãrintelui nostru Puplie.

Tot în aceastã zi, pomenirea preacuviosului pãrintelui nostru Platon egumenul Manãstirii Studiþilor.

Tot în aceastã zi, pomenirea a trei sfinþi preacuvioºi: Teona, Simeon ºi Forvin, care în pace s-au sãvârºit.

Tot în aceastã zi, pomenirea preacuviosului pãrintelui nostru Zosima, care a îngropat pe sfânta Maria Egipteanca.

Tot în aceastã zi, pomenirea cuviosului Teona, care a sihãstrit în Mânãstirea Pantocratorului, iar mai în urmã a ajuns episcop al Tesalonicului ºi care în pace s-a sãvârºit.

Cu ale lor sfinte rugãciuni, Doamne, miluieºte-ne ºi ne mântuieºte pe noi. Amin.