Sinaxar 4 Septembrie

Sinaxar 4 Septembrie

În aceasta luna, în ziua a patra pomenirea Sfântului Sfintitului Mucenic Vavila, arhiepiscopul Antiohiei celei mari, si a celor împreuna cu dânsul Sfintii trei prunci, care prin sabie s-au savârsit.

Ieromartirul Vavila si cu el Cei Trei Tineri Urban, Prilidjan, Epoloniu si mama lor Cristodula au murit ca martiri sub imparatul Decius (249-251). In timpul sederii sale in cetatea lor Antiohia, imparatul a organizat cu mare pompa un festival in cinstea zeilor pagini.

In acelasi timp, sfintul si de-Dumnezeu-tematorul Episcop al Antiohiei, Vavila, slujea Sfinta Liturghie in biserica; se ruga pentru turma lui si o invata cu curaj sa treaca prin toate suferintele pentru credinta in Hristos. Dupa abominabila sa inchinare la idoli, Decius, curios sa cunoasca Sfintele Taine, a hotarit sa intre in biserica si prin vizita sa sa profaneze Locasul Sfint al Domnului.

Aceasta veste a ajuns la urechile episcopului, care a iesit in intimpinarea sa si a blocat intrarea in biserica pentru ca nu dorea sa ingaduie impietate in casa lui Dumnezeu. Cind imparatul a incercat sa se apropie de usile bisericii, Sfântul Vavila l-a impins cu miinile sale, incit imparatul a trebuit sa renunte la intentia sa. El voia sa se razbune pe sfint imediat, dar vazind multimea de crestini, i-a fost teama de o rascoala.

In ziua urmatoare imparatul, furios, dadu ordin sa se dea foc templului crestin si sa fie adus in fata lui Episcopul Vavila. Cind a fost intrebat de ce insulta demnitatea imperiala, nu da voie imparatului sa intre in biserica si nu ii respecta functia, sfintul episcop a raspuns : "Oricine s-ar ridica impotriva lui Dumnezeu si vrea sa ii pingareasca lacasul, nu e demn de respect si a devenit dusmanul lui Dumnezeu".

Imparatul a cerut ca sfintul episcop sa se inchine idolilor si astfel sa ispaseasca pentru jignirea adusa impotriva lui, altfel sa fie executat. Dupa ce s-a convins singur ca sfântul episcop mucenic avea sa ramina neclintit in credinta sa, el a ordonat comandantului militar Victorinus sa il lege in lanturi grele si sa il conduca prin cetate cu rusine. Sfintul martir i-a raspuns : "Imparate, pentru mine aceste lanturi sint atit de onorabile pe cit iti este tie coroana imperiala, si, suferind pentru Hristos, imi e la fel de usor de acceptat pe cit iti este tie puterea imperiala ; moartea intru Regele Nemuritor imi e la fel de placuta pe cit iti este tie viata".

In incercare cu Episcopul Vavila se aflau trei frati tineri, care nu il abandonasera nici in cele mai grele clipe. Vazindu-i, imparatul a intrebat : "Cine sint acesti copii ?"

"Acestia sint copiii mei spirituali" raspunse sfintul, "si i-am crescut in piosenie, le-am dat o educatie, i-am calauzit in ale culturii, si aici intr-un trup marunt se afla inaintea ta acesti bravi tineri si crestini desavirsiti. Pune-i la incercare si vei vedea".

Imparatul a incercat in tot felul de moduri sa ii ademeneasca pe tineri si pe mama lor Hristodula sa renunte la Hristos, dar in zadar. Apoi, cuprins de furie, a ordonat ca fiecare dintre ei sa fie biciuit cu atitea lovituri citi ani aveau. Primul a primit douasprezece lovituri, al doilea, zece si al treilea, sapte. Lasindu-i pe mama si copii, tortionarul a conjurat din nou pe episcop, spunindu-i ca acei copii renuntasera la Hristos. Dar minciuna repede a iesit la iveala si nu a reusit. Apoi el a ordonat ca toti martirii sa fie legati de un copac si arsi cu focul. Vazind curajul stoic al sfintilor, in cele din urma imparatul i-a condamnat la moarte prin taierea capului cu sabia.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Vavila, dascalul de la Antiohia, împreuna cu cei de sub ascultarea lui, optzeci si patru de copii, care de sabie s-au savârsit.

Împaratind Maximian la Nicomidia, crestinii se ascundeau din pricina gonirii împotriva lor. Mergând cineva la împaratul, îi zise: “Împarate, un batrân, anume Vavila, sade într-o camara ascuns si învata pe pruncii celor nebuni sa nu cinsteasca pe zei, ci sa cinsteasca pe Cel rastignit”. Si îndata trimitând cu dânsul ostasi, au adus pe Vavila cu ucenicii lui înaintea împaratului. Si-i zise împaratul: “De ce nu te închini la zeii la care se închina toata lumea? De ce amagesti si pe prunci sa nu se închine la ei?” Iar sfântul raspunse: “Zeii pagânilor, o, împarate, sunt demoni, iar Dumnezeul nostru a facut cerurile; dar tu si cei ce sunt cu tine fiind orbi, nu vedeti adevarul”. Aceste cuvinte adusera pe împaratul si pe cei ce erau cu dânsul la mânie, si au poruncit la patru ostasi sa-l bata cu pietre peste obraz, peste coaste si peste vine, sa-i zdrobeasca umerii si gleznele, cu pietre, si, dupa ce-i zdrobira toate încheieturile, îi pusera legaturi grele la grumaji si la picioare si l-au bagat în temnita. Dupa aceea adusera pruncii, optzeci si patru fiind la numar, parte barbateasca si femeiasca. Si a început împaratul a-i lua cu cuvinte amagitoare, dar ei nu raspundeau, ci se întorceau unii la altii. Vazând ca nu raspund, a osebit pe zece dintr-însii, cei mai mari la vârsta, si le zise: “Iata voi ca niste întelepti supuneti-va poruncii mele, si faceti jertfa la zei, si veti fi în palat cu mine, îndulcindu-va mai bine”. Atunci Amonie si Donat zisera împaratului: “Noi fiind credinciosi, nu jertfim la demoni surzi si muti”. Atunci a poruncit sa-i bata, si întorcându-se împaratul catre ceilalti prunci, le-a zis: “Jertfiti cel putin voi, ca sa nu patiti mai rele decât cele ce au patit acestia”. Dar si ei striga: “Crestini suntem, si nu vom jertfi; ci anatema sa fii tu si zeii tai”. Atunci a poruncit sa-i bata si sa-i bage în temnita, sa se chinuiasca de foame.

Iar a doua zi a poruncit sa spânzure pe dascalul lor, si pe prunci, pe fiecare îl întreba, daca se leapada de Hristos si de dascalul lor. Si vazând ca nu vor sa se lepede, a poruncit sa li se taie capetele tuturor împreuna si dascalului. Mergând înainte sfântul la locul cel rânduit cu cei optzeci si patru de ucenici ai sai, cânta: “Iata eu si pruncii pe care mi i-a dat Dumnezeu”. Si sosind la locul sfârsitului, dupa porunca împaratului, întâi i-au taiat capul Sfântului Vavila, apoi au taiat si pe prunci. Iar unii credinciosi mergând noaptea, si punând într-o corabioara moastele, le-au dus la Bizant, le-au pus catre partea de miaza-noapte, afara din cetate, în trei sicrie unde este satul ce se cheama Moni, dând lauda si multumire lui Dumnezeu.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintintilor Teotim si Teodul care, dintre slujitorii chinuitori crezând, în foc s-au savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Prooroc Moise, care cu pace s-a savârsit.

Acesta s-a nascut în Egipt si l-a luat din apa fiica lui Faraon si l-a facut siesi fiu si l-a învatat toata întelepciunea egiptenilor. Înaintând el cu vârsta si facându-se de patruzeci de ani, a ucis un barbat egiptean care batea pe un evreu. Pentru aceea temându-se a fugit în pamântul Madiam. Si acolo luându-si femeie pe Semfora, fata lui Iotor, i s-a aratat Dumnezeu în para rugului. Si plinind acolo patruzeci de ani, din porunca lui Dumnezeu, s-a pogorât la Egipt catre Faraon, ca sa-l faca sa libereze pe evrei sa aduca jertfa lui Dumnezeu. Si devreme ce acela nu voia sa asculte, îndata a batut Egiptul cu zece plagi si luând poporul cu Pronia si voia lui Dumnezeu, cu argint si cu aur, si trecându-i Marea Rosie si învatându-i cu semne, i-a întarit cu Legea. Dar pentru ca a mâniat pe Dumnezeu cu grairea împotriva, suindu-se în munte a murit, fiind de 120 de ani, înainte de venirea lui Hristos cu 1485 de ani.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintei Ermiona, una din fiicele lui Filip Apostolul.

Sfântul Apostol Filip (praznuit pe ), care a botezat pe famenul Candachiei, a avut patru fiice, pe care Evanghelistul Luca le marturiseste de proorocite si fecioare. Dintre acestea Ermiona si Eutihia s-au dus în Asia cautând pe Teologul Ioan, si neaflându-l caci se mutase, aflat-au pe Petronie, ucenicul lui Pavel Apostolul, si luând învatatura de la dânsul, urma obiceiurilor lui. Iar Ermiona se deprindea cu mestesugul doctoriei. Drept aceea venea multime multa, si lecuia pe toti, chemând numele lui Hristos.

Trecând însa Traian împaratul asupra persilor, se arata sfânta ca este crestina si aducând-o înaintea lui cauta sa o însele cu amagiri si sa o desparta de Hristos. Dar de vreme ce nu voia sa se supuna, a poruncit ca sa o bata peste obraz multe ceasuri. Iar Ermiona vazând pe Domnul sezând la judecata în chipul lui Petronie, care îi graia si o întarea, socotea bataile ca o nimica.

Deci vazând împaratul întarirea si neînduplecarea gândului ei, rusinându-se, a slobozit-o. Si de atunci, deschizând în Asia salasluire de oaspeti, odihnea pe toti si-i lecuia si sufleteste si trupeste. Si Domnul se preamarea în toate zilele de catre tot omul, cât a trait împaratul Traian.

Iar daca a murit el, împaratind Adrian, ginerele sau, si înstiintându-se de cele despre sfânta, trimise slujitori de o adusera înaintea lui si-i zise: “Spune-mi, batrâno, de câti ani esti, si de ce neam, si în ce stare te afli?” Iar sfânta, raspunzând, zise: “Domnul meu Hristos stie de câti ani sunt si de ce neam”. Împaratul zise: “Dezbracati-o de haina ei si o bateti fara de mila”, zicându-i sa raspunda cu smerenie la cele ce o întreaba împaratul; si asa au batut-o cumplit. Dupa aceea a supus-o la chinuri îndelungate în caldari cu smoala, din care a ramas nevatamata. Si scotând-o a grait ea catre împaratul: “Împarate! Domnul meu m-a întors spre somn în caldare, si am vazut unde ma închinam marelui zeu Iraclie”. Iar el bucurându-se îi porunci sa intre în capiste. Atunci sfânta facând rugaciune întru sinesi catre Iubitorul de oameni Dumnezeul nostru, îndata se facu tunet din cer, si cazând jos la pamânt idolii care erau în capiste, se zdrobira si se facura pulbere. Si iesind, sfânta zise împaratului: “Intra înauntru de ajuta zeilor, ca au cazut si nu pot sa se scoale”.

Intrând împaratul si vazând zdrobirea idolilor, a poruncit sa i se taie cinstitul ei cap afara din cetate. Si luând-o Teodul si Timotei, au iesit din cetate si neîngaduindu-i sa-si faca rugaciunea, s-au repezit cu obraznicie asupra ei, dar li s-au uscat mâinile. Rugându-se atunci de sfânta, si crezând cu tot sufletul în Domnul nostru Iisus Hristos s-au însanatosit, si au rugat pe sfânta ca sa se roage pentru dânsii sa-si dea sufletele lor catre Domnul înaintea ei. Si aceasta facându-se a raposat si ea cu pace, aproape de acelasi loc. Si venind oarecare credinciosi binecinstitori, si luându-le moastele le pusera în Efes în loc ales si însemnat, întru marirea Tatalui si a Fiului si a Sfântului Duh.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Chentirion, Ochean, Teodor, Amian si Iulian, ce se trageau din satul Candaveu.

Acesti sfinti pentru marturisirea cea întru Hristos, dupa alte multe chinuri din porunca lui Maximian au fost bagati într-o baie înfierbântata; dar scapând de acolo prin dumnezeiescul înger, li s-au taiat picioarele cu tesla, si fiind aruncati în foc, si-au primit sfârsitul.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici: Ermiona si surorile ei, Haritina si Eutihia, Petronie, Zarvil, Tatuil si Veveea.

Acesti sfinti au trait pe vremea împaratului Adrian. Dintre ei Tatuil era preot al idolilor, dar printr-un oarecare episcop, a venit la credinta. Pentru aceea a fost batut cu toiege de Avgar domnitorul, ars pe obraz, si chinuit în multe si felurite chipuri. Iar la urma prin sabie s-a savârsit, împreuna cu sora sa Veveea.

Cu ale lor sfinte rugãciuni, Doamne, miluieºte-ne ºi ne mântuieºte pe noi. Amin.